Ingineru' | 
10 august 2008| 
Am fost cuprins de furie proletară după ce Dana mi-a arătat eticheta unui maiou de copii cumpărat din Ziridava, de la unul din raioanele de hăinuţe pentru copii. E un maiou pentru Carolina, copil de 2 ani. Preţul de plecare: 60 lei, adică vreo 16 euro. M-am uitat pe net, Quelle vinde set de 5 bucăţi la 50 lei. Evident nu a apărut fraierul şi obiectul 100% bumbac dar 50% preţ de aur a rămas pe raft.
De ce presupune cineva că poate avea asemenea noroc încât să vină un cumpărător, sau mai degrabă cumpărătoare, oricât de blondă casnică, care va fi de acord să plătească bumbacul şi manopera chinezească la preţ de metal preţios? O fi Ogică patron la raion?
Au urmat reducerile:
- La juma’ de preţ nu-l vrea nimeni? Nu.
- La o treime? Ă-ă.
Naşpa. Va trebui să-l dăm cumva.
- 85% reducere. 10 lei. Vrea cineva? Doamna blondă? Da? Nimeni nu oferă mai puţin? Bang! Adjudecat!
Din câte ştiu, în Românica este interzis să vinzi sub preţul de achiziţie. Trag speranţa că nu au ajuns analfabeţii să aibă raioane la Ziridava. Ar fi tragic pentru respectul meu de sine. Eu ştiu să rezolv şi ecuaţii şi tot nu am raion acolo. Deci 9,90 a fost scris de cineva care ştia ce face. Probabil ştie care este preţul la care mai poate plăti chiria pentru locul ocupat de maiou. Stiţi: suprafaţa raionului impărţită la lungimea ori lăţimea maioului împachetat în două, totul împărţit la numărul de maiouri de pe raft ori numărul rafturilor supraetajate. Hmm? Ce ziceţi? La 9,90 a mai rămas de o măslină? Bag mâna în foc că da.
Dar mai bine aş băga mâna lor. Hai să-i ardem pe toţi în smoala iadului capitalist, să îi tragem în ţepele luate de noi sau să le dăm avans cu scâdurile rupte dintr-o bancă (evident rupte în rate egale, cu ajutorul a 2 giranţi). Îmi fierbe în inimă răzvrătirea şi mă simt din ce în ce mai oropsit. Pentru 20 de minute o vreau înapoi pe Ana Pauker. Cât s-o trimit să cumpere un maiou pentru Carolina.
