dobos.ro

Ferreteria Villá

Ferreteria Villá se află pe Rambla de Catalunya la numărul 54. E acolo din 1912.  Este practic spate în spate cu Casa Batlló, în același bloc de clădiri. Înăuntru este mobilierul din 1912. Sertare mărunte din lemn, unse de uleiul scurs de pe balamalele și șuruburile ce au zăcut în ele în ultimii 97 de ani. Vânzători de vârstă medie, îmbrăcați în halate albastre, liniștiți, pricepuți, amabili. Clanțe, broaște, zăvoare, mînere, șilduri cu sutele. Rustice, moderne, moderniste (la ei așa se cheamă „art nouveau”), hi-tech. Tot ce vrei. Miros de ulei de mecanisme fine și liniște.  

Am vrut să cumpărăm o clanță pentru ușa de intrare. Până la urmă am cumpărat altceva. Un mâner curbat exact așa cum este acoperișul casei noastre. Noi nu știam ce căutăm, Ferreteria Villá, în mijlocul Barcelonei știa.  Vreau să mă mut într-un oraș unde sunt magazine vechi de 97 ani. Primul candidat: Barcelona.

Am fost la Barcelona și m-am luminat multiplu.

Luminarea nr.1: există ieftin și bun

Am zburat cu Wizzair. Drumul dus-întors Timișoara-Barcelona Prat ne-a costat 440 lei pentru 2 persoane + 1 bagaj la cală. Avionul  a fost un Airbus A320 aproape nou.  Fără întârziere, fără neplăceri. Am văzut că se poate.

Luminarea nr.2: nu e voie să scoți nici măcar frumosul din context

Dacă nu vezi asta...

Eixample (se traduce ca „extensia”, se pronunță ceva de genul „eceample”) este cartierul Art nouveau al Barcelonei. La ei curentul respectiv se numea Il modernismo. Cartierul are peste 200.000 locuitori, adică este mai mare decât satul meu natal. În acel cartier  sunt mai multe case proiectate de Gaudi.  Sunt capodopere incontestabile. Pe lingă ele mai sunt alte cîteva sute de capodopere incontestabile făcute de alții, chiar din linia a doua  a arhitecturii catalane. Gaudi aduce turiști care stau la coadă să dea 16 euro să intre în casa Batllo, dar nici gratis nu intră în clădirea alăturată,  casa Amatller, proiectată de Josep Puig i Cadafalch. Se inghesuie în Sagrada Familia dar nu merg pe jos 800 metri să vadă spitalul Sant Pau. Numele de Lluis Domènech i Montaner lor nu le spune nimic. 

...nu are sens să te uiți la asta.

Trebuie să mergi la Barcelona să întelegi de unde vine faima lui Gaudi. Nu neapărat din originalitatea artei sale ci mai dergrabă din faptul  că a reușit să se ridice peste nivelul arhitecturii catalane de atunci. A trecut o stachetă ridicată de contemporanii săi la o inălțime greu de imaginat. Dacă nu erau cei care au construit Eixample, nu era nici Gaudi.

Poate dacă era mai atent la tramvai nu mai era nevoie nici de turma de turiști ignoranți dar plătitori ca să se finanțeze șantierul dintre Carrer de Mallorca și Carrer de Provença.  Noi ne uitam la lifturile din fier forjat din clădirile de pe Avenguda Diagonal și ne incânta ceea ce vedeam, japonezii se uitau la Sagrada Familia dar principala lor grijă era cum să-si pună mai repede masca impotriva gripei porcine.

Luminarea nr.3: esența urbanului

În sfârșit am înțeles un lucru care mă frământă de multă vreme: care este diferența între omul de la oraș și omul de la țară. Ce nu poți fi dacă trăiești la țară?

Geniu.