Când ați râs ultima dată cu lacrimi la un film? Eu nu mai țin minte când, dar țin foarte bine minte la ce film. Cu mulți ani în urmă am revăzut „capodopera” din 1974 al cuplului Carlo Pedersoli - Mario Girotti, întitulată Altrimenti ci arrabbiamo. Nu știu cum s-a tradus în română, probabil tot așa – Altfel ne supărăm. A fost măcar a treia oară când am văzut acel film și tot mi-au sărit lacrimile de râs. Îmi asum faptul că sunt rudimentar, mă încântă cum doi smintiți cară palme la grămadă. Mă liniștește doar faptul că pe un portal de știri la articolul care vorbea despre împlinirea vârstei de 80 de ani de către Pedersoli, au sosit peste 400 de comentarii, toate pozitive. Fără excepție. Se pare că nu sunt singurul denaturat care apreciază genul aparte de film creat de Bud Spencer și Terence Hill. E artă? Nu știu. E cert doar că este inimitabil. La mulți ani domule Pedersoli!
Azi este Sfântul Dumitru. Tot azi s-a născut Mahalia Jackson. Cum se leagă? Vizionați filmulețul de mai jos, film dat și la TVR Cultural. La festivalul de jazz de la Newport în 1970 era chef fabulos. S-a strâns lumea ca la noi la moaște, doar că acolo aveau ce vedea. Era ziua de naștere a lui Louis Armstrong. Ultima.
UPDATE – din păcate a dispărut de pe YouTube finalul filmului unde Mahalia Jackson și Louis Armstrong cântau When The Saints Go Marching In. Am găsit această secventă din același film.
Azi s-a intâmplat o minune. Am auzit-o pe Maggie Reilly dimineața la RRA. Radio România Actualități a dat Mike Oldfield! Trebuia să scriu asta. Iar voi sa ascultația asta:
Amintind în postul precedent de Rolling Stones și Satisfaction, am zis să și citez din clasicii Jagger și Richards:
When i’m drivin’ in my car
And that man comes on the radio
He’s tellin’ me more and more
About some useless information
Supposed to fire my imagination
I can’t get no, oh no no no
Hey hey hey, that’s what i say
Vă reamintesc, este vorba de 1965. Acum 44 de ani Jagger era nemulțumit de porcăria dată la radio. RRA insistă să îmi confirme că am toate motivele să-mi placă Rolling Stones.
Nu avem televizor de mai bine de o lună și e bine. Foarte bine. Ca să nu am senzația că sunt chiar rupt de lume, dimineața ascult radio. România Actualități (RRA), statistic cel mai ascultat post din RO, post public plătit din banii mei. În momentul în care pornesc aparatul de radio, din 10 cazuri în 8 aparatul cântă. Conform testul meu neștiințific Radio România ACTUALITĂȚI, dă 80% muzică și, deci, maxim 20% actualități. Atunci de ce se numește „Actualități”?
În cei 20% de „actualități” avem reclame stupide la diferite firme, reclame denumite „concursuri de fideliate”. Știți, cele de genul „ La ora 7:30 Alex Lancuzov a transmis știrile din trafic. Când a transmis Alex știrile?. Primul ascultător care sună la 0744….. și răspunede corect la întrebare, va câștiga un weekend în Maramureș la pensiunea Secret Garden.” Repet, la un post public. Dacă sunt obligat să plătesc taxă nu vreu să fie publicitate deloc.
Apoi avem relatări stupiduțe de la redactorii din țară, știri sportive la fel de tâmpite ca pe orice post comercial. Atunci când echipa României de sabie a câștigat campionatul mondial, știrile au început cu cum se prăgătește echipa națională de fotbal pentru meciul FĂRĂ MIZĂ împotriva Serbiei, meci care va avea loc peste câteva zile. Echipa de sabie, cu superstarul Mihai Covaliu doar pe bancă, a luat aur la Mondiale. Băi ignoranților, aur la mondiale înseamnă că SUNT CEI MAI BUNI PE LUMEA ASTA! E mai puțin important pentru popor decât pregătirea unor figuranți pentru un meci unde apoi au luat 5:0 de la sârbi.
Mă mai revoltă și muzica dată pe banii mei, muzică de căcat, hitulețe de moment ale unor interpreți fără nume. FĂRĂ EXCEPȚIE. Nu am auzit nici măcar un Modern Talking. De Stones, ABBA, Beatles, Jackson, Madonna, Depeche Mode s.a.m.d. să nu mai vorbim. NIMIC. Cu ceva timp în urmă am fost la concertul doamnei Cherilyn Sarkisian LaPiere. Casa plină. Peste 2 săptămâni a venit Briney Spears. Am citit în presă că a fost un sfert de sală. Deci dacă Cher are de cel puțin de patru ori mai mare audientă decât Spears, atunci care este audiența celor de la Tabascco? Maxim o discotecă? Și atunci de ce se promovează Tabascco PE BANI PUBLICI? Dacă dați o căutare pe Google după „Tabascco Calling You” vă va returna doar rezultate legate de RRA. Adică aceștia nu există decât sponsorizați din banii mei, din putere proprie nu au ajuns nicăieri. Peste 2 luni nu vor exista deloc. Valori adevărate ce merită atenția poporului.
Aș vrea să le prezint cretinilor ăștia de la RRA două luni din topul britanic din 1965:
22 iuluie – 5 august - The Byrds – Mr. Tambourine Man
5 august – 26 august – The Beatles – Help!
26 august – 9 septembrie – Sonny & Cher – I Got You Babe
9 septembrie – 23 septembrie – Rolling Stones – (I Can’t Get No) Satisfaction
În ultima lună pe RRA nu am auzit nici una din acestea, deși nu cred că există om care să conteste valoarea acestor melodii. Lennon nu e bun, Mick Jagger nu e bun, Cher nu. Bob Taylor feturing Anni e bun, Neylini e bun, David Deejay feat. Dony la fel.
Dă-vă dracu de prostălăi. Veți vedea taxa radio-tv de la mine când veți transmite live de pe Pluto.
