Azi noaptea o haită de câini vagabonzi au atacat una din pisicile cere locuiesc în faţa blocului. Era tare blândă, se lăsa mângâiată şi de copii. Sărmana Sárga (Galben) nu a suprevieţuit.
Am cumpărat o cutiuţă de brânză Năsal. Pute rău dar e foarte bună. În cutie, pe lângă brânză, era şi un mic prospect pentru … nimeni. Citind povestea de nivelul grupei mijlocii de la Curcubeul Copiilor, mi-am pus întrebarea dacă am voie sau nu să înghit nişte Brevibacterium Linens.
Povestea respectivă probabil se adresează publicului ţintă, mâncătoare de brânză mucegăită. Aşa ar fi logic. Ok, am tăiat o felie şi am dat-o reperezentantului grupei mijlocii de la mai sus amintita grădiniţă. A gustat-o şi a zis că e “bleacs”. Nu mănâncă, deci nu el este publicul ţintă.
Prietenul meu medic mănâncă. Nevastă-mea, economist mănâncă. Muncitoarea de la bandă nu manâncă. Nu îi place sau nu are 30 lei pentru o cutiută de 500g de brânză. Pe baza acetui mic studiu de marketing, am ajuns la concluzia că totuşi, cam cei de seama mea sunt ce care cumpără Năsal. Atunci aş vrea ca departamentul de marketing de la Napolact să-mi explice următoarele:


