dobos.ro

Nu avem televizor de mai bine de o lună și e bine. Foarte bine. Ca să nu am senzația că sunt chiar rupt de lume, dimineața ascult radio. România Actualități (RRA), statistic cel mai ascultat post din RO, post public plătit din banii mei. În momentul în care pornesc aparatul de radio, din 10 cazuri în 8 aparatul cântă. Conform testul meu neștiințific Radio România ACTUALITĂȚI, dă 80% muzică și, deci, maxim 20% actualități. Atunci de ce se numește „Actualități”?

În cei 20% de „actualități” avem reclame stupide la diferite firme, reclame denumite „concursuri de fideliate”. Știți, cele de genul „ La ora 7:30 Alex Lancuzov a transmis știrile din trafic. Când a transmis Alex știrile?. Primul ascultător care sună la 0744….. și răspunede corect la întrebare, va câștiga un weekend în Maramureș la pensiunea Secret Garden.” Repet, la un post public. Dacă sunt obligat să plătesc taxă nu vreu să fie publicitate deloc.

Apoi avem relatări stupiduțe de la redactorii din țară, știri sportive la fel de tâmpite ca pe orice post comercial. Atunci când echipa României de sabie a câștigat campionatul mondial, știrile au început cu cum se prăgătește echipa națională de fotbal pentru meciul FĂRĂ MIZĂ împotriva Serbiei, meci care va avea loc peste câteva zile. Echipa de sabie, cu superstarul Mihai Covaliu doar pe bancă, a luat aur la Mondiale. Băi ignoranților, aur la mondiale înseamnă că SUNT CEI MAI BUNI PE LUMEA ASTA! E mai puțin important pentru popor decât pregătirea unor figuranți pentru un meci unde apoi au luat 5:0 de la sârbi.

Mă mai revoltă și muzica dată pe banii mei, muzică de căcat, hitulețe de moment ale unor interpreți fără nume. FĂRĂ EXCEPȚIE. Nu am auzit nici măcar un Modern Talking. De Stones, ABBA, Beatles, Jackson, Madonna, Depeche Mode s.a.m.d. să nu mai vorbim. NIMIC. Cu ceva timp în urmă am fost la concertul doamnei Cherilyn Sarkisian LaPiere. Casa plină. Peste 2 săptămâni a venit Briney Spears. Am citit în presă că a fost un sfert de sală. Deci dacă Cher are de cel puțin de patru ori mai mare audientă decât Spears, atunci care este audiența celor de la Tabascco? Maxim o discotecă? Și atunci de ce se promovează Tabascco PE BANI PUBLICI? Dacă dați o căutare pe Google după „Tabascco Calling You” vă va returna doar rezultate legate de RRA. Adică aceștia nu există decât sponsorizați din banii mei, din putere proprie nu au ajuns nicăieri. Peste 2 luni nu vor exista deloc. Valori adevărate ce merită atenția poporului.

Aș vrea să le prezint cretinilor ăștia de la RRA două luni din topul britanic din 1965:

22 iuluie – 5 august - The Byrds –  Mr. Tambourine Man
5 august – 26 august – The Beatles – Help!
26 august – 9 septembrie – Sonny & Cher – I Got You Babe
9 septembrie – 23 septembrie – Rolling Stones – (I Can’t Get No) Satisfaction

În ultima lună pe RRA nu am auzit nici una din acestea, deși nu cred că există om care să conteste valoarea acestor melodii. Lennon nu e bun, Mick Jagger nu e bun, Cher nu. Bob Taylor feturing Anni e bun, Neylini e bun, David Deejay feat. Dony la fel.

Dă-vă dracu de prostălăi. Veți vedea taxa radio-tv  de la mine când veți transmite live de pe Pluto.

Academia britanică de film a decis să acorde un premiu special BAFTA domnilor  John Cleese, Terry Gilliam, Eric Idle, Terry Jones și Michael Palin. Asta înseamnă că pe 15 octombrie la New York pe aceași scenă se vor afla toți membrii în viață a trupei Monty Python. Vor fi amuzanți? Habar n-am. De fapt nici nu trebuie să fie. Au demonstrat-o că pot fi, nu le mai cere nimeni o nouă confirmare a talentului. O lume a râs cu lacrimi de scenetele lor.

Mie mi-au sărit lacrimile de plâns când m-am uitat pe YouTube la cea mai dementă scenetă a lor. Înmormântarea celui de-al șaselea din trupă, Graham Chapman. Este cel mai trist și mai profund necrolog pe care l-am auzit  vreodată. Publicul râdea. N-avea cum să nu râdă de nebunia debitată de John Cleese. Lui în schimb îi dădeau lacrimile. Nu mi-am imaginat că se poate plânge și râde atât de sincer în același timp.

Mi-am permis să traduc vorbele lui Cleese din videoclip:

Graham Chapman, co-autorul ”Scenetei cu papagalul” nu mai este.

A încetat să mai fie, a părăsit viața, se odihnește în pace, a dat colțul, a trecut pe lumea cealaltă, a mierlit-o, a dat ortu’ popii și a plecat să-l întâlnească pe Marele Șef al Divertismentului Ușor în ceruri, iar eu cred că noi toți ne gîndim cât de trist e ca un om de un asemenea talent, asemenea capacitate și blândețe, o asemenea inteligență poate dispărea la vârsta de doar 48 ani, înainte să obțină tot de ce ar fi fost în stare, și inainte ca să se distreze destul.

Cred că aș putea spune, ”Nonsens, ducă-se în voie, profitor nenorocit! Sper să fie prăjit.”

Și motivul pentru care cred că aș putea spune asta este că, el nu m-ar ierta niciodată dacă n-aș spune-o, dacă aș scăpa glorioasa ocazie de a vă șoca pe voi toți în numele lui. Orice numai nu tâmpenii de bun gust. L-am auzit aseară șoptindu-mi la ureche țn timp ce scriam asta:

“Bine Cleese, esți foarte mândru că ești prima persoană care a spus ”căcat” la televizor. Dacă această procesiune este într-adevăr pentru mine, pentru începători, atunci eu vreau să fiu primul om care la înmormântare britanică spune ‘futu-i’.”

Textul complet îl puteți citi aici.

M-am obișnuit că pe la noi totul se face din gură. Autostrăzi, căi ferate, învățământ, sănătate. Doar vorbe. Sunt sătul de asta, nici nu are sens să dezvolt tema.

M-am uitat in schimb să văd ce fac alții din gură. Alții care chiar fac autostrăzi pe care se circulă, căi ferate pe care merg trenuri cu 500 km/h, învățământ care dă premianți Nobel, sănătate  care îți dă concediu medical dacă ți s-a îmbolnăvit pisica. Ăștia ce fac din gură?

De exemplu asta:

E drept au făcut-o pentru regina Suediei, care foarte probabil nu are gusturile la nivelul unui fan Nicolae Guță, deci trebuia făcut ceva foarte tare. Nu 1000 km de autostradă, nu 50% creșteri salariale pentru profesori.

La ei cei mai buni guriști sunt The Real Group și nu guvernanții. Ca să fie spectacolul complet, au mai luat pe cineva și mai dotat, care la ei nu se numește Traian Băsescu ci Anni-Frid Lyngstad. O doamnă care are acum 65 ani și care dacă iese pe stradă în Stockholm se oprește ploaia și iese soarele. La data respectivă, în 1993, la fel se oprea ploaia și ieșea soarele. De fapt de vreo 40 ani doamna respectivă reușește să aducă soarele pe cerul suedez.

Sunt absolut convins că suedezii o duc așa de bine pentru că acolo Frida nu trebuie realaeasă la 4-5 ani doar pentru că e cea mai tare în gură din țară.

Cât costă? Prea mult.

Dialog în timpul vizitei la alimentară între țarul meu preferat, Vladimir Vladimirovici Putin și directorul  lanțului de alimentare, Iuri Kobaladze:

P: De ce cârnații ăștia costă 240 de ruble? E normal?
K: Dar sunt cârnați de foarte bună calitate. Uitați, aceștia costă doar 49 de ruble.
P: Prea mult. Vă pot arăta cu ce adaos lucrați. Uitați-va la acești cârnați. Aveția adaos de 52%.

Adversarul a fost șubrezit.  Ca să de lovitura de grație a trecut la fileul de porc:

P: Ăste costă dublu. E normal?
K: Un adaos de 120% e prea mare?
P: Foarte mare.
K: Va fi scăzut mâine.

Ce va fi dacă Vladimir Vladimirovici mâine merge la domnul Medvedev (nu cel de la Kremlin, ci cel de la Gazprom) și îl intreabă de prețul gazului la export? Poate spune că e prea mic. Atunci noi europenii am pus-o mai rău ca sărmanul Kobaladze. A luat-o în freză și Oleg Deripaska care mai anul trecut a fost cel mai bogat rus. Cu unul ca Sarkozy sau ca Berlusconi, Putin va spăla pe jos, după care o va pune pe Angela Merkel să dea cu cărpa uscată.

Îl vreau pe Putin la Cotroceni. Un mandat. Să facă un demonstrație despre cum se conduce o țară.

Ferreteria Villá

Ferreteria Villá se află pe Rambla de Catalunya la numărul 54. E acolo din 1912.  Este practic spate în spate cu Casa Batlló, în același bloc de clădiri. Înăuntru este mobilierul din 1912. Sertare mărunte din lemn, unse de uleiul scurs de pe balamalele și șuruburile ce au zăcut în ele în ultimii 97 de ani. Vânzători de vârstă medie, îmbrăcați în halate albastre, liniștiți, pricepuți, amabili. Clanțe, broaște, zăvoare, mînere, șilduri cu sutele. Rustice, moderne, moderniste (la ei așa se cheamă „art nouveau”), hi-tech. Tot ce vrei. Miros de ulei de mecanisme fine și liniște.  

Am vrut să cumpărăm o clanță pentru ușa de intrare. Până la urmă am cumpărat altceva. Un mâner curbat exact așa cum este acoperișul casei noastre. Noi nu știam ce căutăm, Ferreteria Villá, în mijlocul Barcelonei știa.  Vreau să mă mut într-un oraș unde sunt magazine vechi de 97 ani. Primul candidat: Barcelona.

Am fost la Barcelona și m-am luminat multiplu.

Luminarea nr.1: există ieftin și bun

Am zburat cu Wizzair. Drumul dus-întors Timișoara-Barcelona Prat ne-a costat 440 lei pentru 2 persoane + 1 bagaj la cală. Avionul  a fost un Airbus A320 aproape nou.  Fără întârziere, fără neplăceri. Am văzut că se poate.

Luminarea nr.2: nu e voie să scoți nici măcar frumosul din context

Dacă nu vezi asta...

Eixample (se traduce ca „extensia”, se pronunță ceva de genul „eceample”) este cartierul Art nouveau al Barcelonei. La ei curentul respectiv se numea Il modernismo. Cartierul are peste 200.000 locuitori, adică este mai mare decât satul meu natal. În acel cartier  sunt mai multe case proiectate de Gaudi.  Sunt capodopere incontestabile. Pe lingă ele mai sunt alte cîteva sute de capodopere incontestabile făcute de alții, chiar din linia a doua  a arhitecturii catalane. Gaudi aduce turiști care stau la coadă să dea 16 euro să intre în casa Batllo, dar nici gratis nu intră în clădirea alăturată,  casa Amatller, proiectată de Josep Puig i Cadafalch. Se inghesuie în Sagrada Familia dar nu merg pe jos 800 metri să vadă spitalul Sant Pau. Numele de Lluis Domènech i Montaner lor nu le spune nimic. 

...nu are sens să te uiți la asta.

Trebuie să mergi la Barcelona să întelegi de unde vine faima lui Gaudi. Nu neapărat din originalitatea artei sale ci mai dergrabă din faptul  că a reușit să se ridice peste nivelul arhitecturii catalane de atunci. A trecut o stachetă ridicată de contemporanii săi la o inălțime greu de imaginat. Dacă nu erau cei care au construit Eixample, nu era nici Gaudi.

Poate dacă era mai atent la tramvai nu mai era nevoie nici de turma de turiști ignoranți dar plătitori ca să se finanțeze șantierul dintre Carrer de Mallorca și Carrer de Provença.  Noi ne uitam la lifturile din fier forjat din clădirile de pe Avenguda Diagonal și ne incânta ceea ce vedeam, japonezii se uitau la Sagrada Familia dar principala lor grijă era cum să-si pună mai repede masca impotriva gripei porcine.

Luminarea nr.3: esența urbanului

În sfârșit am înțeles un lucru care mă frământă de multă vreme: care este diferența între omul de la oraș și omul de la țară. Ce nu poți fi dacă trăiești la țară?

Geniu.

Sunt mândru de temeinicele mele cunoştinţe de matematici speciale dobândite dealungul a nenumărate semestre de politehnică, cunoştiinţe care m-au ajutat să ajung la concluzia că zero este egal cu zero, chiar şi atunci când este vorba de mediul academic. Acestă concluzie, prezentată publicului cu o lună în urmă, a fost confirmată de un recent studiu de evaluare a Societăţii Academice Române. 

Trupa veselă condusă de independenta şi retrasa candidată a pedeleului la europarlamentare Alina Mungiu Pippidi,  a dat stele universităţilor din RO.  Cinci stele au obţinut: Harward, Stanford, Princeton, Yale, MIT, Oxford şi Cambridge. Din păcate au fost descalificate datorită aşezării lor geografice. Dacă s-ar organiza concursuri anuale de 8 plus cârmaci pe Dâmboviţa, aveam şi 5 cinci stele, aşa maximul atins de vreo universitate a fost 4 stele. Şi alea doar trei la număr: Medicina de la Târgu Mureş şi Cluj şi Universitatea de la Iaşi. 0 stele au fost mai multe, printre care şi una din universităţile de dans tematic din Arad.

Din categoria “nu vreţi să lucraţi sau să studiaţi aici” face parte şi actualul loc de muncă al doamnei protestatare Lup Pulina. Deci , doamna Pulina, nu doar eu am spus că UAV=zero, şi ăştia de SAR spun la fel. Nu că  SAR ar fi un reper incontestabil pentru dezorientaţii din România, dar pâna la zero ştiu şi ei să numere. Aşa că, repede, foaia, pixul şi scrieţi: “Prin prezenta solicit desfacerea contractului meu de muncă …” Vorbesc eu cu Jancsi Kotroczo să vă angajeze la Roberto. La două stele. E o evoluţie.

Nuţi Udrea mă uimeşte din nou. Nu că n-aş crede-o în stare de orice, pur şi simplu mă fascinează  oamenii care pot să facă ceva la care eu nu m-as fi gândit. Chiar dacă este o aberaţie, este ceva ce mie nu mi-ar fi trecut prin cap nici să mă impuşti.  Câţi oameni din ţara asta s-ar gândi la un imn al turismului românesc? Ea s-a gândit. Moga l-a compus. V-a urma lansarea pe 1 mai. Adică nu e o glumă. Este o tâmpenie, dar nu e o glumă. A costat 10000 de euro.  Când am citit ştirea nu mi-a venit nimic altceva în minte decât un citat din John Travolta în Pulp Fiction: “Fuck!”.

Apoi am judecat puţin şi mi-am adus aminte de imnul turismului spaniol. Există. Şi nu e numai muzică, e şi imagine. L-am văzut într-o dimineaţă de duminică pe TVR1.  Se numea aşa cum trebuia: Iberia. Era regizat de cine trebuia: Carlos Saura. Era interpretat de cine trebuia şi cum trebuia: dansatori ca Sara Baras şi muzicieni ca Manolo Sanlucar. Ca să vedeţi aproximativ despre ce este vorba daţi play mai jos. În stânga este Sara Baras.

Filmul are două ore, fără naraţie, fără dialoguri. Am stat mut in faţa televizorului. Ultima data am păţit asta acum vreo 10 ani când nişte pensionari cubanezi au luat-o pe drumul spre nemurire, graţie lui Ry Cooder şi Wim Wenders în Buena Vista Social Club.

Cuba deci are imn al turismului. Spania are. Noi de ce nu am avea. Singurul păcat e că am dat bani pe ceva nou, când puteam să adoptăm ceva gata făcut, testat, cunoscut şi reprezentativ pentru starea în care se află tărişoara.  Internaţionala mergea de minune. Text aşa-şi-aşa dar în toate limbile, muzica mediocră dar pompoasă,  ideologie cât încape. Puţin retuş şi ieşea slagăr. E drept, turişti nu cred că aducea. Nici imnul lui Moga n-o să aducă. Nu-i bai, acest lucru o v-a întărâta pe Nuţi care iar va face ceva peste imaginaţia mea. Abia aştept.

  Update

Mi-am mai adus aminte de o persoană emblematică pentru artă, Spania, ba chiar și pentru comunism .  Wikipedia a ales o imagine genială pentru ea, cu țarul Vladimir I stând în spatele ei, aplaudând-o. Cetățeanul spaniol Maya Plisețkaia. Și cu asta îmi retrag afirmațiile prin care am numit UAV, școală de balet. Baletul e ceva atât de serios încât educă oameni care la 80 de ani sunt sărbătoriți cu respect până și de Putin, deci n-are nimic în comun cu niciuna din „universitățile” din satul meu.

Am citit ceva halucinant in Cotidianul din 8 martie. Nu are nimic cu femeile. Mai degrabă mi-a adus aminte de legendarul Yellow Submarine a celor patru din Liverpool. Un utilaj ce este un nonsens. E inutil, e aiurea colorat si e scump de intretinut. Aşa ceva se găseşte doar în poveşti, desene animate sau România. Cei de la Romsilva au cumpărat un tanc portocaliu. Sau au dat un tun. Sau amândouă. Citiţi aici.

Rareori mi se oferă un exemplu de ţopism de un asemenea nivel. Ţopism universitar. În Jurnalul Arădean de joi, 5 martie, a apărut o scrisoare deschisă de 3 pagini plătite, adresată fostului rector al aşa numitei universităţi “Aurel Vlaicu” din satul meu. Scrisoarea de “ba pe-a mă-tii” a fost scrisă de senatul UAV şi a fost semnată de 95,89% din personalul instituţiei.  95,89%, nici mai mult, nici mai puţin. Să vadă lumea ce e aia precizie inginerească. Scrisoarea descrie cronologic modul în care senatul UAV şi-a demonstrat valoarea morală şi intelectuală, numind în fruntea şcolii de balet o nulitate. După numire a urmat o profundă cugetare şi analiză de vreo 5 ani. Rezultatul: zero=zero, şi nulitatea a fost revocată din funcţia de prim balerin. Dar spectacolul abia atunci a început.

Pulina este de acord

Balerinul s-a dovedit a fi recalcitrant şi a băgat nişte pile pe la procuratură, minister, DNA, CCPM, şi alte asemenea organizaţii caritabile, pentru a o verifica pe prima balerina care i-a succedat pe scena academică. Rezultatul: tot zero=zero, adică NUP. Dar balerinul nu s-a lăsat şi a urmat o plângere penală împotriva senatului UAV pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.  Stop. Aici aş vrea să zăbovim puţin.

Dacă o pun cu prietenii de o afacere în care, să zicem, organizăm cursuri de spălători de parbrize. Luăm banii de la cursanţi, nu ţinem cursurile, la examen le mai cerem un ban ca să-i trecem, şi la sfârşit emitem nişte diplome. Pe hârtie moale, desigur, ca să aibă şi o utilitate. Facem chestia asta ani de zile. Umplem oraşul de spălători de parbrize licenţiaţi. Parbrizele din oraş vor fi, evident, în continuare murdare. Aşa e la noi, e jeg peste tot. Cu siguranţă se va găsi un proprietar de Q7 care să angajeze un “absolvent” de-al nostru şi apoi să facă o plângerer penală pentru că angajatul a confundat parbrizul cu capota. Noi vom lua oare NUP? Nu cred. Dar dacă dai diplome universitare unor ingineri care cred că în sistemul internaţional viteza se măsoară în km/h, unor economişti care nu au auzit de Charles Dow sau Edward Jones nici dacă numele lor de familie este rostit împreună, unor informaticieni care nu ştiu că 1024 este un număr rotund, toate astea nu sunt o problemă. Asta nu este asociere pentru săvârşirea de infracţiuni împotriva viitorului unei naţiuni.

Reiau analiza scripturii academice. Ţin să citez:

Pentru că aţi adus atingere imaginii Senatului şi Rectoratului Universităţii “Aurel Vlaicu” şi pentru denunţ calomnios veţi da socoteală în justiţie şi, desigur, în faţa lui Dumnezeu.

Cool fraţilor profesori universitari doctori! Tocmai aţi adus o atingere imaginii senatului şi rectoratului. Ameninţări cu justiţia, cu Dumnezeu, toate astea din parte condecerii unei “universităţi”. Faceţi-i vodoo, luaţi-vă chiloţii pe dos, otrăviţi-i pisica, la ce aţi demonstrat aici, astea ar fi metodele care vi s-ar potrivi. Vă propun să o alegeţi ca rector pe doamna Lup Pulina, una din semnatarele demersului vostru. Un asemena nume ar arăta perfect în fruntea unei asemenea instituţii.